Sari la conținut
PaulaPricopePsihoterapeut
Programează

Emoții

Ce este alexitimia și de ce nu mai simți nimic

Simți că nu mai simți nimic sau nu știi ce simți? Ce este alexitimia, de unde poate veni amorțeala emoțională și ce arată studiile.

De Paula Pricope, psihoterapeut sistemic · Publicat

Paula Pricope în pulover roșu, acasă

Aici vorbesc despre amorțeala emoțională. Dacă simți amorțeală sau furnicături în corp, de exemplu în mâini sau în picioare, mergi la medic. Dacă vine cu slăbiciune, vorbire greoaie, tulburări de vedere ori greutate la mers, sună imediat la 112 [1].

Poate îți spui „nu mai simt nimic” sau „simt ceva, dar nu știu ce”. Când îți e greu să-ți dai seama ce simți și să spui în cuvinte, iar atenția îți fuge mai mult spre ce se întâmplă în jur decât spre ce trăiești tu, specialiștii vorbesc de alexitimie [2]. O avem cu toții, unii mai mult, alții mai puțin. Nu e un diagnostic.

„Este normal să nu înțelegi totul. Uneori, ceea ce simți nu are o explicație clară, dar terapia te poate ajuta să îți faci ordine în gânduri și emoții.”
Paula Pricope, pe Instagram

Cum deosebești amorțeala de alexitimie

Poate te-ai întrebat „cum fac să nu mai simt asta?”. Sau poate ai vrea să simți ceva și nu reușești. Când cineva îmi spune „nu mai simt nimic”, de obicei vorbește despre unul din trei lucruri. Seamănă, dar nu sunt același lucru.

Trei experiențe care se confundă des. Formulările din tabel sunt ale mele, pe baza studiilor citate în articol [2] [3] [4]. Tabelul te ajută să te orientezi. Nu pune un diagnostic.

Te poți regăsi în mai multe coloane. Uită-te în care te regăsești mai des.

Ce este alexitimia

În cele mai multe studii de aici, alexitimia se măsoară cu un chestionar care întreabă trei lucruri: cât de greu îți e să-ți dai seama ce simți, cât de greu îți e să spui ce simți și cât de des te uiți în afară în loc să te uiți la ce trăiești. Chestionarul se numește TAS-20 [5].

Studiile pe mii de oameni (adulți obișnuiți, studenți, pacienți) nu au găsit un grup aparte de „oameni alexitimici” [6]. Fiecare dintre noi stă undeva pe o scală, mai sus sau mai jos. Același lucru a ieșit și când oamenii au fost intervievați de un specialist [2]. Ambele studii vin de la echipa care a creat chestionarul.

Poate ai citit că alexitimia apare la 10% din oameni. Într-un studiu din Finlanda, din 5.454 de adulți care au completat chestionarul, 9,9% au trecut de prag [7]. Într-unul din Germania, tot cam 10% [8]. Dar pragul e stabilit prin convenție, iar autorii germani scriu că pentru unele studii ar putea fi prea strict. Pentru România nu am găsit astfel de date.

De unde poate veni amorțeala

Amorțeala nu are o cauză unică. Cel mai mult s-a studiat legătura cu copilăria. O meta-analiză pe 99 de eșantioane, cu 36.141 de oameni, a găsit că abuzul și neglijarea din copilărie se asociază cu mai multă alexitimie la vârsta adultă [9]. Cele mai puternice legături au fost cu neglijarea emoțională, abuzul emoțional și neglijarea fizică.

Corelația dintre ce au trăit oamenii în copilărie și alexitimia la vârsta adultă, într-o meta-analiză cu 36.141 de participanți. Punctul arată valoarea medie, linia arată intervalul de încredere de 95%. Legături mici spre moderate. Abuzul fizic și cel sexual lipsesc pentru că valorile lor nu apar în rezumatul studiului [9].

O altă meta-analiză, pe 88 de studii, a găsit și ea că alexitimia se leagă mai mult de neglijare decât de abuzul fizic sau sexual [10]. Neglijarea înseamnă ce a lipsit: poate nimeni nu te-a întrebat ce simți și nimeni nu te-a ajutat să găsești cuvinte pentru asta.

Legăturile sunt mici spre moderate, iar datele vin mai ales din ce își amintesc oamenii despre copilărie. Asta lasă loc pentru multe excepții: sunt oameni neglijați care nu au greutăți cu emoțiile și oameni cu astfel de greutăți care nu au fost neglijați. Unii cercetători cred că ce ai trăit în copilărie poate duce la suferință mai târziu și prin faptul că îți e greu să-ți numești emoțiile [11]. Datele au fost culese o singură dată, așa că deocamdată e o ipoteză.

„Poate că ai învățat să fii puternică pentru că atunci când erai vulnerabilă, nu te-ai simțit în siguranță. Dacă emoțiile tale au fost ignorate, criticate sau respinse, ai învățat să nu le mai arăți.”
Paula Pricope, pe Instagram

Atunci, când nu mai arătai ce simți sau nici nu te mai uitai la ce simți, încercai să te simți în siguranță. Lucrez sistemic, așa că mă uit la amorțeală ca la ceva învățat în familie și în relațiile prin care ai trecut. Am scris mai mult despre copilăriile în care emoțiile nu aveau loc în articolul despre părinții imaturi emoțional. Dacă acum te simți vinovată când ceri ceva pentru tine, am scris despre asta în articolul despre vinovăția când spui nu.

Ce se întâmplă când îți ascunzi emoțiile

Pe moment, pare mai simplu să nu arăți ce simți. În studiile lui James Gross și Oliver John, oamenii care își ascundeau des emoțiile au trăit mai puține emoții plăcute, dar nu mai puține neplăcute. Neplăcute au trăit chiar mai multe, iar în relații le-a mers mai prost [3]. Participanții au fost mai ales studenți americani, iar studiile nu arată ce cauzează ce.

O meta-analiză pe 43 de articole a găsit același lucru: cine își ascunde mai mult emoțiile primește mai puțin sprijin de la ceilalți și are relații de cuplu mai puțin bune [12]. Aceeași analiză a găsit însă că și furia exprimată se leagă de relații mai proaste. Deci nici „spune tot ce simți” nu e o regulă bună.

Faptul că nu arăți ce simți nu înseamnă că nu simți.

Studiile de mai sus sunt despre emoțiile ascunse, nu despre alexitimie. Dar dacă te recunoști în „mă închid ca să nu mă doară”, întreabă-te dacă odată cu durerea nu s-a dus și bucuria. Iar dacă la tine „să nu arăți” vine la pachet cu „să nu arăți că nu ai totul sub control”, poate te ajută și articolul despre perfecționism.

Amorțeala emoțională, depresia și trauma

Uneori, „nu mai simt nimic” vine cu lipsa bucuriei și cu o oboseală care nu trece. O meta-analiză pe 19 studii, cu 3.572 de oameni, a găsit o legătură medie între alexitimie și depresie, mai ales cu greutatea de a-ți identifica și de a-ți descrie emoțiile [13]. Nu se știe ce apare întâi. Un studiu care a urmărit 3.083 de adulți din Finlanda timp de 11 ani a găsit că scorurile de alexitimie au mers împreună cu depresia sau anxietatea din acel moment, nu cu cea de la începutul studiului [14]. Deci „nu mai simt” poate ține și de cum îți e acum. De aceea e bine să te vadă un specialist.

„Uneori, dificultatea de a simți bucuria poate fi un simptom al unei afecțiuni mai profunde.”
Paula Pricope, pe Instagram

Mulți oameni care au trecut prin traume spun că simt mai puțin decât înainte [4]. O meta-analiză pe 12 studii a găsit o legătură puternică între stresul posttraumatic (PTSD) și alexitimie, mai puternică în studiile pe bărbați veterani de război [15]. Greutatea de a simți emoții plăcute poate fi unul dintre simptomele PTSD [16], dar singură nu spune nimic despre un diagnostic. După un model teoretic din 2002, oamenii cu PTSD care se simt „amorțiți” reacționează puternic la ce e neplăcut și ajung mai greu la ce e plăcut [4].

Nu îți dau aici o listă de simptome de bifat. Dacă te recunoști, vorbește cu un medic psihiatru sau cu un psihoterapeut.

Cum îți dai seama ce simți

Dacă te afli mai des în coloana din mijloc, poți porni de la o întrebare simplă: ce simt acum? Dacă nu găsești răspunsul exact, orice cuvânt apropiat e bun. „Ceva strâns în piept.” „Nervi.” „Gol.”

Câteva studii merg în direcția asta. Într-un studiu de laborator, când oamenii numeau emoția dintr-o imagine negativă, amigdala, o zonă a creierului implicată în reacțiile de alarmă, a răspuns mai slab [17]. Într-un alt experiment, oamenii cu frică de păianjeni care și-au numit emoțiile în timpul expunerii au avut, după o săptămână, o reacție mai mică a pielii la un alt păianjen. Dar frica pe care spuneau că o simt nu a fost mai mică decât la ceilalți [18]. Autorii unei sinteze scriu că, pe moment, s-ar putea să nu simți că te ajută să-ți numești emoția [19].

Sunt studii de laborator, pe voluntari care nu au fost aleși după alexitimie. Le iau doar ca pe un indiciu. Nu spun nimic despre tratament.

  1. 1.

    Oprește-te câteva secunde

    Când observi că ceva s-a schimbat în tine, fă o pauză scurtă. Nu trebuie să știi încă ce e.

  2. 2.

    Caută un cuvânt, oricât de vag

    „Nu știu” e și el un răspuns. Apoi poți încerca: e mai aproape de supărare, de frică, de tristețe sau de rușine?

  3. 3.

    Uită-te la corp

    În ce zonă a corpului simți ceva? Nu trebuie să-i găsești imediat un nume.

  4. 4.

    Întreabă-te ce a pornit-o

    Poate a fost o frază, un mesaj sau o întâlnire. Uneori emoția e mai ușor de găsit pornind de la ce s-a întâmplat.

  5. 5.

    Scrie, dacă vorbitul e greu

    Seara, notează ce s-a întâmplat și ce ai simțit. Încearcă să dai un nume fiecărei emoții, cât poți.

Dacă ce iese la suprafață te copleșește, oprește-te. Experiențele traumatice e bine să le lucrezi cu un specialist.

Cum se lucrează cu alexitimia în terapie

Se poate lucra cu alexitimia, dar dovezile sunt încă puține. O trecere în revistă a studiilor a găsit că se poate schimba în parte și că scorurile scad mai sigur când terapia lucrează direct cu alexitimia [22]. O meta-analiză a 4 studii randomizate, cu 460 de participanți, a găsit scăderi după programe de mindfulness [23]. O sinteză din 2024, cu 18 studii randomizate, a găsit scăderi după mai multe tipuri de psihoterapie [24]. Autorii scriu însă că studiile sunt puține și foarte diferite între ele. Despre terapia sistemică, în care m-am format eu, nu am găsit studii pe alexitimie.

„În psihoterapia 1:1, când devine greu să înțelegem sau să identificăm ce simțim, putem încerca să dăm formă emoțiilor prin culoare, imagine sau simbol. Uneori ceea ce simțim are nevoie mai întâi să fie văzut.”
Paula Pricope, pe Instagram

Asta fac eu în cabinet. Nu a fost testat în studii pentru alexitimie. Ne uităm și la familia în care ai învățat ce să faci cu emoțiile și la relațiile tale de acum. Mergem încet.

„Schimbarea începe atunci când îți dai voie să simți ce ai evitat, ce ai amânat, ce ai ținut în tine ani de zile.”
Paula Pricope, pe Instagram

Lucrez individual, în cabinetul din Iași și online.

Dacă vrei să căutăm împreună cuvinte pentru ce simți, poți să-mi scrii pentru o primă ședință.

Întrebări frecvente

Ce este alexitimia?
Înseamnă că îți e greu să-ți dai seama ce simți și să spui în cuvinte, iar atenția îți fuge mai mult spre ce se întâmplă în jur decât spre ce trăiești. Studiile arată că o avem cu toții, unii mai mult, alții mai puțin. Nu e un diagnostic.
Amorțeala emoțională și alexitimia sunt același lucru?
Nu chiar. „Nu mai simt nimic” descrie amorțeala, „simt ceva, dar nu știu ce” e mai aproape de alexitimie, iar „simt, dar nu arăt” înseamnă că îți ascunzi emoțiile. Cele trei se pot amesteca la aceeași persoană.
Alexitimia e o boală? Cum se diagnostichează?
Nu e o boală și nu se pune ca diagnostic. În studii se măsoară cu un chestionar, TAS-20, care are un prag ales prin convenție. În studii din Finlanda și Germania, cam 1 din 10 adulți a trecut de acest prag.
De ce nu mai simt nimic?
Nu există o singură cauză. În studii, alexitimia se leagă de neglijarea emoțională din copilărie, de traume și de depresie, dar sunt legături statistice: nu arată că una o cauzează pe cealaltă. Dacă a dispărut și bucuria, vorbește cu un specialist. Dacă ai gânduri să-ți faci rău sau ești în pericol, sună la 112.
Se poate lucra cu alexitimia?
Da, dar dovezile sunt puține. Alexitimia pare să se schimbe în parte, mai ales când terapia lucrează direct cu ea. Studiile sunt puține și diferite între ele, așa că nimeni nu îți poate garanta un rezultat.
Amorțeala din mâini sau picioare poate veni de la emoții?
Întâi mergi la medic. Amorțeala și furnicăturile din corp pot avea cauze medicale. Dacă vin cu slăbiciune, vorbire greoaie, tulburări de vedere ori greutate la mers, sună imediat la 112.

Surse

  1. [1]MedlinePlus. (2025). Numbness and tingling. U.S. National Library of Medicine. medlineplus.gov/ency/article/003206.htm
  2. [2]Keefer, K. V., Taylor, G. J., Parker, J. D. A., & Bagby, R. M. (2019). Taxometric analysis of the Toronto Structured Interview for Alexithymia: Further evidence that alexithymia is a dimensional construct. Assessment, 26(3), 364–374. doi.org/10.1177/1073191117698220
  3. [3]Gross, J. J., & John, O. P. (2003). Individual differences in two emotion regulation processes: Implications for affect, relationships, and well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 85(2), 348–362. doi.org/10.1037/0022-3514.85.2.348
  4. [4]Litz, B. T., & Gray, M. J. (2002). Emotional numbing in posttraumatic stress disorder: Current and future research directions. Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, 36(2), 198–204. doi.org/10.1046/j.1440-1614.2002.01002.x
  5. [5]Bagby, R. M., Parker, J. D. A., & Taylor, G. J. (1994). The twenty-item Toronto Alexithymia Scale-I. Item selection and cross-validation of the factor structure. Journal of Psychosomatic Research, 38(1), 23–32. doi.org/10.1016/0022-3999(94)90005-1
  6. [6]Parker, J. D. A., Keefer, K. V., Taylor, G. J., & Bagby, R. M. (2008). Latent structure of the alexithymia construct: A taxometric investigation. Psychological Assessment, 20(4), 385–396. doi.org/10.1037/a0014262
  7. [7]Mattila, A. K., Salminen, J. K., Nummi, T., & Joukamaa, M. (2006). Age is strongly associated with alexithymia in the general population. Journal of Psychosomatic Research, 61(5), 629–635. doi.org/10.1016/j.jpsychores.2006.04.013
  8. [8]Franz, M., Popp, K., Schaefer, R., Sitte, W., Schneider, C., Hardt, J., Decker, O., & Braehler, E. (2008). Alexithymia in the German general population. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology, 43(1), 54–62. doi.org/10.1007/s00127-007-0265-1
  9. [9]Ditzer, J., Wong, E. Y., Modi, R. N., Behnke, M., Gross, J. J., & Talmon, A. (2023). Child maltreatment and alexithymia: A meta-analytic review. Psychological Bulletin, 149(5–6), 311–329. doi.org/10.1037/bul0000391
  10. [10]Khan, A. N., & Jaffee, S. R. (2022). Alexithymia in individuals maltreated as children and adolescents: A meta-analysis. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 63(9), 963–972. doi.org/10.1111/jcpp.13616
  11. [11]Kick, L., Schleicher, D., Ecker, A., Kandsperger, S., Brunner, R., & Jarvers, I. (2024). Alexithymia as a mediator between adverse childhood events and the development of psychopathology: A meta-analysis. Frontiers in Psychiatry, 15, 1412229. doi.org/10.3389/fpsyt.2024.1412229
  12. [12]Chervonsky, E., & Hunt, C. (2017). Suppression and expression of emotion in social and interpersonal outcomes: A meta-analysis. Emotion, 17(4), 669–683. doi.org/10.1037/emo0000270
  13. [13]Li, S., Zhang, B., Guo, Y., & Zhang, J. (2015). The association between alexithymia as assessed by the 20-item Toronto Alexithymia Scale and depression: A meta-analysis. Psychiatry Research, 227(1), 1–9. doi.org/10.1016/j.psychres.2015.02.006
  14. [14]Hiirola, A., Pirkola, S., Karukivi, M., Markkula, N., Bagby, R. M., Joukamaa, M., Jula, A., Kronholm, E., Saarijärvi, S., Salminen, J. K., Suvisaari, J., Taylor, G., & Mattila, A. K. (2017). An evaluation of the absolute and relative stability of alexithymia over 11 years in a Finnish general population. Journal of Psychosomatic Research, 95, 81–87. doi.org/10.1016/j.jpsychores.2017.02.007
  15. [15]Frewen, P. A., Dozois, D. J. A., Neufeld, R. W. J., & Lanius, R. A. (2008). Meta-analysis of alexithymia in posttraumatic stress disorder. Journal of Traumatic Stress, 21(2), 243–246. doi.org/10.1002/jts.20320
  16. [16]U.S. Department of Veterans Affairs, National Center for PTSD. (n.d.). PTSD and DSM-5. www.ptsd.va.gov/professional/treat/essentials/dsm5_ptsd.asp
  17. [17]Lieberman, M. D., Eisenberger, N. I., Crockett, M. J., Tom, S. M., Pfeifer, J. H., & Way, B. M. (2007). Putting feelings into words: Affect labeling disrupts amygdala activity in response to affective stimuli. Psychological Science, 18(5), 421–428. doi.org/10.1111/j.1467-9280.2007.01916.x
  18. [18]Kircanski, K., Lieberman, M. D., & Craske, M. G. (2012). Feelings into words: Contributions of language to exposure therapy. Psychological Science, 23(10), 1086–1091. doi.org/10.1177/0956797612443830
  19. [19]Torre, J. B., & Lieberman, M. D. (2018). Putting feelings into words: Affect labeling as implicit emotion regulation. Emotion Review, 10(2), 116–124. doi.org/10.1177/1754073917742706
  20. [20]Salminen, J. K., Saarijärvi, S., Äärelä, E., Toikka, T., & Kauhanen, J. (1999). Prevalence of alexithymia and its association with sociodemographic variables in the general population of Finland. Journal of Psychosomatic Research, 46(1), 75–82. doi.org/10.1016/S0022-3999(98)00053-1
  21. [21]Trevisan, D. A., Altschuler, M. R., Bagdasarov, A., Carlos, C., Duan, S., Hamo, E., Kala, S., McNair, M. L., Parker, T., Stahl, D., Winkelman, T., Zhou, M., & McPartland, J. C. (2019). A meta-analysis on the relationship between interoceptive awareness and alexithymia: Distinguishing interoceptive accuracy and sensibility. Journal of Abnormal Psychology, 128(8), 765–776. doi.org/10.1037/abn0000454
  22. [22]Cameron, K., Ogrodniczuk, J., & Hadjipavlou, G. (2014). Changes in alexithymia following psychological intervention: A review. Harvard Review of Psychiatry, 22(3), 162–178. doi.org/10.1097/HRP.0000000000000036
  23. [23]Norman, H., Marzano, L., Coulson, M., & Oskis, A. (2019). Effects of mindfulness-based interventions on alexithymia: A systematic review. Evidence-Based Mental Health, 22(1), 36–43. doi.org/10.1136/ebmental-2018-300029
  24. [24]Tsubaki, K., & Shimizu, E. (2024). Psychological treatments for alexithymia: A systematic review. Behavioral Sciences, 14(12), 1173. doi.org/10.3390/bs14121173

Nu trebuie să duci totul singură.

Dacă te-ai regăsit în ce ai citit, putem vorbi. În cabinetul din Iași sau online.

Programează o ședință+40 756 562 104

Mai citește